A mort ire

Am facut-o din nou;
am evadat, apoi m-au prins.
Legată, printre umbre mişcătoare,
cu lanţuri scurte,
m-au pedepsit.

Cu răni la mâini,
cu palme pictate pe obraz, adorm.

Prin vis alerg acele umbre,
aprinse în culori, parcă de Soare.

O piatră aruncată de la depărtare
mă trezeşte brusc.

Era cazul să mă văd clar,
legată, pedepsită,
prinsă acolo.
Evadez din cand în cand,
la disperare,
dar ştiu bine, mă prind din urmă,
oricât de tare aş alerga.

plictiseala

E tarziu si simt cum oboseala ma trange cu stil in jos, dar eu refuz sa cedez. Insa constienta fiind ca la un moment dat voi pierde si ma voi pierde, sfarsind adormind, ma las dominata de imagini si ma torturez cu ganduri, zbatandu-ma sa le dezleg. Pana sa acord prea mare importanta oboselii, m-apuc si scriu ce scriu deja in timp ce-mi caut cuvintele potrivite.
Dar neobosita oboseala continua sa-mi dea tarcoale, iar eu pic intr-o dilma: continui sa aberez prin cuvinte sau aleg sa dorm lasandu-ma la voia imaginilor proiectate prin visele nocturne ?

Dilema!

Plesnindu-ma perseverenta, continui ce-am inceput, dar nu-mi place cum suna si vreau s-o iau de la capat..

*In gand: - Incerc, vreau, pot.. da-o dracu' de oboseala. Nu, nu, nu dorm! Ba da, vreau, dar nu am nevoie!*
*In gand* - refac intro-ul: incerc sa scriu despre noi, visand in stare de veghe

Si incep..

Incep sa vreau sa fac scenarii, dar nu apuc sa le clarific ca ma bruscheaza ameteala si incep sa vreau sa ma opresc.

Si ma opresc..