Am uitat.

Am uitat acele zile nesfarsite in care soarele ne veghea si ne incalzea parul. Am uitat plimbarile lungi ce inconjurau orasul. Am uitat salcamul care veghea asupra noastra la fiecare intalnire. Am uitat cand ii rupeam frunzele si le aruncam ca pe confetti. Am uitat serile in care nu vroiai sa pleci acasa. Am uitat diminetile pierdute stand de vorba. Am uitat cand ma priveai in ochi si imi spuneai ce simti. Am uitat toate visele ce le-am avut. Am uitat cand cantam. Am uitat cand ne certam. Am uitat locurile prin care am trecut. Am uitat gandurile nespuse. Am uitat iluziile. Am uitat vara aceea. Am uitat scoala din spatele blocului. Am uitat cele patru banci din fata lui. Am uitat camera copilariei. Am uitat chipurile lor. Am uitat curtea bunicilor. Am uitat fantana din centru orasului. Am uitat primaverile. Am uitat sa iert. Am uitat sa cad. Am uitat sa plang. Am uitat sa tip. Am uitat sa cant. Am uitat sa sper. Am uitat sa mor. Am uitat sa respir. Am uitat de tine. Am uitat de ei. Am uitat de el. Am uitat de mine. Am uitat de noi. Am uitat sa cred. Am uitat toamna. Am uitat frunzele de pe pervaz. Am uitat sa dorm. Am uitat iarna. Am uitat zapezile. Am uitat prezentul. Am uitat viitorul, ziua de maine, poimaine, raspoimaine. Am uitat cuvintele. Am uitat sa scriu. Am uitat culorile. Am uitat unde mi-am pus pixul. Am uitat curcubeul dupa ploaie. Am uitat noptile. Am uitat zilele. Am uitat de tine. Am uitat de noi. Am uitat sa ma semnez. Am uitat ce am vrut sa uit. Am uitat ca nu pot uita.

Deschide-mi geamul!

Lasa-ma o clipa sa respir;
Dechide geamul!
Nu-i nimeni afara sa ne auda, raspunde-mi!

Dar glasul ti s-a stins, dragule?
Puteam sa jur ca poti sopti.

Am adunat atatea vise..
Deschide geamul larg!
Iti zic si nu ma mai repet, raspunde-mi!

Ai multe de zis; am auzit telefonul sunand.
Acum s-a oprit; te rog, nu-mi raspunde!
Nu vreau sa-l aud..

Si te condamn ca ma condami;
Purtam acelasi vis o vreme..
Dar s-a schimbat macazul;
Te rog, nu-nchide geamul!
Mai vreau o clipa sa-mi revin.

Azi nu..

Azi nu; nu vreau sa simt cum se joaca vantul in parul meu, cum ploaia ma plesneste, cum cerul se incrunta si pomii se apleaca la cheremul naturii. Prefer sa stau in propria-mi camera, cochetand cu pachetul de tigari si urmand calea fumului de tigara, spre tavan.

Nu deschid televizorul; prefer sa nu ma minta azi. Il las sa doarma pe masuta lui, in timp ce eu imi vad de gandurile mele; si mi le vad. Imagini color, mai ceva ca la televizor; cuvintele lor si imaginea de fundal luminata de o lampa. E haos; un haos total: muzica, zambete, tipete, ochi rosii, miros de portocale combinat cu parfumul lui, versuri, pian, tricouri colorate, blugi stramti, prieteni aberanti si ... ; tot ce ar putea mintea mea sa debiteze ( "Esti Bolnava! Ai o minte bolnava!" ) si... nu e de la "Maria Ioana"; sunt eu cu mine si gandurile mele.

Vino..

Vino..
Vino aproape.. aproape in mine..
Ia-ma in brate, saruta-mi ploapele si lasa-ma sa dorm..
Alunga-mi demonii si cere-le sa nu mai vina..
Te vreau pe tine.. te vreau in mine..
Cuprinde-mi mijlocul, obrajii, visele si intreaga viata..
Fereste-ma de ploi, de soare si de lume..
Picteaza-mi lacrimile cu sunete de dor..
Atinge-mi parul, buzele, umerii si intregul trup..
Vino..
Vino in mine..
Ramai in mine.. in fiecare particica a existentei mele..
In interior..
Poarta-te pierdut in mine..
Vino!

Time to escape

"When you're in pieces.."; si totul s-a petrecut intr-o noapte cand a cazut prada soaptelor si iluziilor, dar s-au spart toate in EA, transformandu-se in cioburi. Si ca sa nu o doara stomacul, le-a dat afara pe gura si pe ochi ca de acum sa-si bea cafeaua goala.