A mort ire

Am facut-o din nou;
am evadat, apoi m-au prins.
Legată, printre umbre mişcătoare,
cu lanţuri scurte,
m-au pedepsit.

Cu răni la mâini,
cu palme pictate pe obraz, adorm.

Prin vis alerg acele umbre,
aprinse în culori, parcă de Soare.

O piatră aruncată de la depărtare
mă trezeşte brusc.

Era cazul să mă văd clar,
legată, pedepsită,
prinsă acolo.
Evadez din cand în cand,
la disperare,
dar ştiu bine, mă prind din urmă,
oricât de tare aş alerga.