..e de vina vinul

      SARPE, sunt prea obosita de trecut. Daca vrei sa mai tipi, fa-o intr-un sertar; voi auzi cand am sa-mi caut o parte din cele necesare. Eh, si lasa tu; voi cauta sa nu te las sa arunci veninul in toate colturile casei. Nu-mi mai plang de mila si e de vina vinul. E dulce; la fel de dulce si oravitor ca tine, SARPE, cand imi cauti fericirea in patul de la geam. Vezi tu, pielea ta rece nu se schimba, iar sangele meu scald te frustreaza.
     SARPE, de ce taci cand imi arunci venin in fata ?!
   Oh, tu n-ai fost invatat sa-ti pastrezi pielea la soare... Si pentru asta te razbuni cumva pe mine ?!
 Desigur, fixatia ta; o alta acuzatie de-a ta. Oh, o caracteristica a ta; proiectia ta in mine.. Si era vorba de sentimente, nu rationament otravit, BAI SARPE!
      Eu am obosit demult si teama mea este eliberarea; voi fi o trista cand ma voi vedea fericita. Are sa-mi lipseasca pielea ta rece; cea cu care ma inveleai pe caldura soarelui; era in patul de la geam.
   Si are sa ma doara stomacul, ochii-mi vor fi lipiti si buzele albastre.. si nu va mai conta, SARPE!
       Ah, patul de la geam.. oricum e gol. Si stii tu, geamul ala acum e inchis; frig nu intra, lemne pentru foc nu mai am, iar temperatura va ramane aceeasi; nici macar aer curat n-are sa mai fie.. oh, dar intreaga camera am lasat-o singura. Nu am incuiat-o, stiu c-as putea pierde cheia.. Am lasat-o deschisa pentru momentele in care imi va placea iar vinul.