Uneori ma intind pe iarba si inchid ochii doar pentru a ma odihni; alteori ii inchid sa pot vedea ce nu vad cand ii am larg deschisi; si ma vad clar; cum am ajuns aici ?! Si EL; nu e doar imaginatia mea; e real.. asa de real ca m-a speriat si am inceput sa fug. M-a alergat 5 ani; era in spatele meu; ba chiar in fata mea; in stanga; dreapta; oriunde. Uneori m-am oprit, pentru a ma intinde pe iarba sa-mi pot odihni ochii; doar atat. Si EL.. EL era mereu acolo langa mine, se oprea langa mine. Ii simteam prezenta, dar nu il vedeam. Asta ma facea s-o iau de la capat si incepeam sa fug tot mai tare. Pana ieri, cand m-a prins si m-a atins. Am simtit ca nimic nu mai e la fel; toate lucrurile pe care le stiam despre EL s-au imprastiat in capul meu, in interiorul meu..Atunci am inteles ca toata caldura din jurul meu o emana EL; era ca un fel de Soare..
Dar astazi.. astazi s-a stins si a devenit rece; ca un mort.. si ma condamna pe mine pentru asta. Pentru c-am fugit ani la rand, luni, zile si nopti, azi e aproape mort. Si crede ca nu-l vad, ca nu-l simt; asta e greseala lui.
Azi spune cuvinte grele, fuge, revine, ma apropie, ma indeparteaza si in final ma respinge de tot.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu